Ştefan Jager, supranumit "pictorul şvabilor bănăţeni", şi-a dedicat întreaga viaţă creaţiei. A trăit în sărăcie, dar a lăsat în urmă o operă impresionantă.

Fire închisă şi retrasă, Jager era considerat de mulţi un mizantrop, făcându-i pe unii să se teamă de a intra în vorbă cu el sau de a-i călca pragul atelierului de pictură din Jimbolia, în timp ce alţii, cunoscându-i starea financiară extrem de precară, îl invitau la masă, în familie. Pentru a-şi achita dările cetăţeneşti, oameni înstăriţi din primărie îi cumpărau câte un tablou.

După 1990, Ştefan Jager a devenit un simbol al artei plastice bănăţene, sub numele consacrat de "pictor al şvabilor bănăţeni", care a trecut graniţele României.

El s-a impus mai ales prin tripticul "Colonizarea şvabilor în sud-estul Europei", o lucrare monumentală, expusă în holul central al Casei "Adam Muller Guttenbrunn" din Timişoara.

Directorul Casei de Cultură din Jimbolia, Sergiu Dema, şi muzeografa Cristina Dema au prezentat, pentru AGERPRES, parcursul profesional al lui Ştefan Jager, punând în evidenţă sufletul nobil al artistului, care, deşi trăia în sărăcie, era mărinimos cu alţi iubitori de artă, care nu aveau prea mulţi bani, dar voiau să-i achiziţioneze o lucrare.

"Casa memorială 'Ştefan Jager' a fost deschisă în 1969, în clădirea în care a trăit pictorul şi nu s-au adus modificări aproape deloc la clădire. După 1990, clădirea a ajuns într-o stare destul de degradată şi în 1994, cu fonduri în special de la o instituţie din Bavaria şi cu un sprijin mai mic al Primăriei Jimbolia, a fost demolată o parte din casa memorială, pentru că era în pericol de prăbuşire şi s-a construit din temelii. De atunci, probabil că au fost organizate diferit camerele şi i se spune Muzeul 'Ştefan Jager'. Astăzi, există partea veche a clădirii, cu un hol şi o încăpere, care se numeşte 'atelierul pictorului', iar celelalte încăperi sunt noi şi au legătură cu Jager, dar nu în totalitate. De exemplu, există o cameră etnografică, este clar că are legătură cu Jager, pentru că el a pictat toată viaţa elemente etnografice. Există o cameră şvăbească, amenajată aşa cum îşi amenajau şvabii dormitorul. Mai este un hol expoziţional şi o cameră multifuncţională în care se pot ţine ateliere de pictură. De aceea, noi îi spunem Muzeul 'Ştefan Jager', pentru că nu mai corespunde în totalitate unei case memoriale", detaliază Sergiu Dema.

Ştefan Jager s-a născut pe 28 mai 1877 în comuna Cenei, lângă Jimbolia, iar după finalizarea studiilor în Szeged şi Budapesta este atras de mirajul localităţii Jimbolia, unde se stabileşte din 1910 şi unde trăieşte până la sfârşitul vieţii, în 16 martie 1962. În timpul studiilor îi moare tatăl, iar în 1927 îi moare şi mama, ceea ce-l va marca profund.

După ce finalizează studiile la Academia de Arte din Budapesta, revenit acasă, termină prima sa lucrare, în 1906, la solicitarea comunităţii şvăbeşti din Cărpiniş, pe tema colonizării şvabilor în Banat. Lucrarea este excepţională, numai că la inaugurare remarcă observaţii că portul tradiţional al şvabilor reprezentaţi pe pânză nu respectă linia originală a veşmintelor purtate de aceştia. Recunoscând talentul tânărului Jager, comunitatea locală a şvabilor a adunat peste 4.500 de coroane, preţul a patru vagoane şi jumătate de grâu, şi-i sprijină financiar o călătorie de documentare în Germania, pentru a studia la faţa locului portul popular autentic. La întoarcere, în 1910 scoate de sub şevalet un triptic, lucrarea monumentală "Colonizarea şvabilor din sud-estul Europei".

"Ştefan Jager are un loc esenţial, pentru că a pictat elemente care ţin în mare parte de pictura şvăbească şi de evenimentele istorice. (...) El pictează câmpurile Banatului, curţile, grădina cu păsări, bucătăriile, porturile şvabilor, târgurile, joaca celor mici, bătăile dintre băieţi, sărbători religioase, chirvaiul. Dar pictează şi din specificul portului altor etnii, oameni îmbrăcaţi în costume româneşti aflaţi la munca câmpului sau la păscut oile. Mai pictează şi evenimente istorice, precum ridicarea şi deportarea în Bărăgan sau în URSS a oamenilor din Banat", precizează Cristina Dema.

Coloniştii care au ajuns în Banat au venit din mai multe părţi ale Europei Occidentale, pornind pe cursul Dunării, din Alsacia, Lorena, Bavaria, Tirol sau Ulm, în urmă cu 300 de ani, promiţându-li-se că vor găsi pământ bogat în Banatul proaspăt eliberat de sub ocupaţia otomană, spune Sergiu Dema. Numai că la faţa locului au găsit sărăcie, teren gol, fără case, fiind nevoiţi să-şi ridice locuinţele din temelii.

De altfel, referitor la colonizarea şvabilor, se spune că aceasta s-a produs în trei valuri (sub domniile împăratului Carol al VI-lea, Mariei Terezia şi Iosif al II-lea), prima generaţie găsind aici moartea, a doua nevoia şi abia cea de-a treia, pâinea.

Toate aceste aspecte au fost surprinse de Ştefan Jager, care în gena sa avea sensibilitatea şi empatia artistului care nici nu a făcut avere din pictură, dar nici nu a părăsit altarul creaţiei plastice, pe care s-a sacrificat.

"Jager a fost un om care a avut probleme cu banii, nu s-a îmbogăţit din pictură. Este o doamnă înaintată în vârstă care ne-a povestit că, împreună cu o colegă a ei, ambele fiind cadre didactice, prin anii 50 au mers la Jager acasă să cumpere un tablou. Au sunat, el s-a lăsat mult aşteptat, iar când le-a văzut le-a închis uşa. Colega celei care voia să cumpere tabloul a insistat să sune, Jager a revenit, i-au spus ce vor şi le-a poftit să ocupe loc într-o încăpere, iar el a intrat în atelier şi a continuat să picteze, în tăcere. După zeci de minute, cele două doamne au început să facă puţin zgomot, să-i atragă atenţia că ele mai sunt, încă, acolo. El a venit cu un catalog cu tablouri să-l studieze. După alte minute bune, le-a întrebat pe care dintre picturi vor să o cumpere. Ele au ales un tablou care reprezenta o curte cu păsări, specific şvăbească. A întrebat-o ce lucrează, ea i-a spus că e cadru didactic, iar el i s-a adresat: 'Păi tu nu ai bani să cumperi tabloul acesta'. Doamna şi-a pierdut din elan, apoi a întrebat-o ce salariu lunar are, a aflat că e foarte mic şi Jager i-a spus: 'Uite, nu-ţi cer preţul pe care ţi l-am spus prima dată, dă-mi doar o parte din salariul tău şi ia tabloul'. Apoi, Jager le-a spus ambelor dăscăliţe: 'Căutaţi ca în meseria voastră să îndreptaţi copiii spre artă' '', a povestit directorul Casei de Cultură din Jimbolia.

Sergiu Dema menţionează că fostul curator al Muzeului "Ştefan Jager" din Jimbolia, Maria Schultz, i-a relatat despre vizita unei delegaţii venite din Croaţia, care reprezenta UNESCO şi voia detalii despre lucrările "pictorului şvabilor bănăţeni", pentru a fi trecute în patrimoniul UNESCO.

În anii 50 ai veacului trecut, Ştefan Jager a fost decorat cu Ordinul Muncii, dar acesta nu i-a adus niciun sprijin material. Era nevoit de multe ori să picteze pe placaj, îndurând foamea şi frigul. Spre sfârşitul vieţii a fost ajutat să se aboneze la cantina socială a oraşului. Pictorul nu a fost niciodată căsătorit şi nu a avut copii, iar când a trecut în eternitate avea în lucru tabloul "Portretul unei ţigănci" şi acuarela "Drumul căruţei prin lanul de grâu".

Cele cinci încăperi ale casei memoriale, devenite Muzeul "Ştefan Jager", sunt structurate într-o secţie de etnografie, o secţie de arheologie, o cameră cu fotografii ale personalităţilor din Jimbolia, o sală de şedinţe, o cameră şvăbească şi un coridor luminos destinat expoziţiilor, care au loc cu diferite ocazii. Atelierul pictorului a rămas neschimbat şi cuprinde obiecte care au aparţinut artistului, 11 lucrări în ulei, acuarele şi schiţe.

"Astăzi, există un Simpozion internaţional de artă 'Ştefan Jager', finanţat de primărie de peste 10 ani, curatorii sunt doi artişti din Timişoara şi reuneşte anual artişti din mai multe colţuri ale lumii care vin, stau la Jimbolia şi creează pe diferite teme. O parte dintre lucrări le iau cu ei, iar altă parte rămâne fie la Muzeul din Jimbolia, fie la organizatorii evenimentului. Au mai fost şi câteva ediţii ale unui Simpozion de ceramică, întrucât Jimbolia a fost renumită pentru industria ceramică, iar Jager mergea pe aceste elemente identitare", punctează Sergiu Dema.

În memoria lui Ştefan Jager, a fost ridicat un bust al pictorului, în curtea muzeului.

AGERPRES/(A - autor: Otilia Halunga, editor: Georgiana Tănăsescu, editor online: Simona Aruştei)

Sursa foto: Michael Vastag / Arhiva personală